După ce a terminat, căsuța arăta la fel pe exterior.
Prima noapte rece a sosit la începutul lunii noiembrie, când bruma a acoperit pământul. Cei trei copii au dormit în același pat, sub două pături vechi.
Se aștepta să audă cum frigul pătrunde prin pereți.
Se auzea doar vântul afară, izbind în scândurile casei. În interior era liniște. Și, pentru prima dată, nu le era frig.
Într-o noapte, cerul s-a umplut de nori amenințători. Vântul a început să urle printre case, iar zăpada lovea feroneria geamurilor ca un pumn de nisip.
La casa lui nea Gheorghe, hornul s-a obstrucționat. La alte case, ușile au fost smulse. Unii au stat toată noaptea aruncând lemne pe foc, tremurând de frig.
Cocenii mențineau aerul cald. Pereții nu mai lăsau frigul să pătrundă. Podeaua nu mai mușca tălpile.
Apasă pe URMĂTORUL mai jos pentru a citi următoarea PARTE ⬇️
