În acea iarnă, nimeni din familia Mariei nu s-a îmbolnăvit. Niciun copil nu a avut tuse nopți la rând. Nu le-au lipsit lemnele de foc. Nu au rămas fără speranță.
Până la primăvară, încă trei case din sat aveau pereții umpluți cu coceni.
Când soarele a revenit și zăpada s-a topit, căsuța părea la fel de modestă.
Ridicată nu din bani, ci din muncă, rațiune și dragoste de mamă.
Maria a realizat ceva ce nimeni nu-i putea lua:
Când nu ai aproape nimic, nu banii sunt cei care te salvează.
