„Tot pentru o glumă proastă?”

Elena a simțit atunci ceva ciudat.

Nu furie.

Nu răzbunare.

Doar oboseală.

„Nu din cauza tortului. Tortul doar ne-a arătat adevărul.”

Daniel încercă să spună ceva, dar Gheorghe l-a oprit.

„Știi ce a durut cel mai tare? Nu mesajul. Ci faptul că voi râdeați.”

Niciunul n-a mai avut răspuns.

Pentru prima dată după mulți ani, copiii lor păreau mici.

Dar nu nevinovați.

Doar pierduți.

Au plecat unul câte unul.

Fără îmbrățișări.

Fără „ne vedem”.

Doar cu uși trântite și priviri pline de ciudă.

Seara, Elena și Gheorghe au rămas singuri în bucătărie.

Pe aceeași masă unde fusese tortul.

Gheorghe i-a luat mâna încet.

Apasă pe URMĂTORUL mai jos pentru a citi următoarea PARTE ⬇️